Actualizări eveniment recent

La rascruce de opinii

Publicat pe

DSCI1594             Ma confrunt adeseori cu pareri pro si contra unei anumite etnii. Nu o sa va dezvalui care etnie, cu toate ca vine de la sine inteles, odata parcurs textul meu. Intotdeauna sunt si vor fi conflicte de interes si nu numai  odata pomeniti. Un exemplu ar fi clasa unde copilul meu invata. In luna aprilie a acestui an am inscris in jur a X copii (o sa-i numim “etnici”) pentru clasele 0 si I. Data fiind situatia precara a acestor familii, din cei X s-au prezentat doar Y pentru clasa 0. Pentru mine, la inceput, a fost o bucurie ca macar atatia s-au hotarat sa urmeze cursurile scolare.  In scoala unde invata copilul meu sunt 2 clase 0. Cum copiii “etnici” se cunosteau au fost lasati toti Y intr-o singura clasa, nu in clasa unde invata copilul meu. Intr-un anumit moment am aflat acest lucru insa, reactia unor parinti m-a lasat usor dezamagita. Cand s-a aflat ca eu i-am inscris am auzit comentarii de genul: “De ce nu-i iei in scoala ta?… ca tot predai acolo!” si multe alte discutii pe aceasta tema, pe care mai bine le tin pentru mine. Citește în continuare »

Si-as mai bea un paharel…

Publicat pe Actualizat pe

      vinSeara. Cu rucsacul in spate si fata palida de oboseala, cu ochelarii cazand pe nas, isi freaca mainile, isi scoate portofelul si numara leii in speranta ca s-or inmulti. Isi pune portofelul inapoi in buzunarul de la pieptul hanoracului maro si din lana care inteapa pielea si intra timid, cu capul lasat, in barul de vis-à-vis. Sta la rand, ganditor si posomorat, precum o zi ploioasa si isi recita in gand socotelile facute in drum: “2 paini, 5 caramele si o bere? Sau o cinzeaca…asa sa ma incalzesc nitel. Nu stau mult, cat sa-mi fac curaj sa ajung acasa.” Barmanita, o femeie in jur de 35 de ani il priveste cu ochi rautaciosi si-i striga infierbantata de draci – acumulati intr-o zi de lucru, lunga cat o zi de post: “Nu dau pe datorie! Facem inventar dupa. Si asa ai 2 milioane la mine, eu de unde sa-i pui nene, de la mine?”  Omul, cu o privire incurcata, scoate leii ce-i mai avea in portofel si comanda – uitandu-si socoteala (“socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ”) – o bere si cincizeci de votca. “Auzi nene, mie nu imi ajung banii astia, mie tre sa imi mai dai 10 000 ca totalul e de 80 000. Si tu aici ai 70 000!” Citește în continuare »

evolutie

Publicat pe Actualizat pe

„Azi, inaintea zorilor m-am suit pe un deal si am privit cerul plin de stele si i-am soptit duhului meu: Cand vom fi cuprins aceste lumi toate si vom fi posesorii placerii si ai stiintei tuturor celor inchise in ele, oare vom fi atunci multumiti si satui?
Iar el raspunse: Nu, atunci dealul acesta va fi campia de la care porni-vom spre alte inaltimi!” (Walt Whitman)

Fragmentat

Publicat pe Actualizat pe

  „Nu stiu altii cum sunt dar eu, cand ma gandesc la locul nasterii mele, la casa parinteasca” ma cuprinde o nostalgie nebuna, un dor intens de anii copilariei – fiecare dintre noi tanjeste, intr-o anumita masura, dupa astfel de anotimpuri, anotimpurile inocentei, ale bucuriilor provenite din lucruri marunte. Copilaria te formeaza ca om, iti presara pe cararea vietii petale de cunostinte – pe care le dobandesti in masura in care ai sansa la o educatie, la franturi de cultura, de lecturi, carti citite pe nerasuflate, pentru ca, in final e ceea ce numim hrana spiritului. Astfel, aceste cunostinte se intipareaza, dar ies la suprafata abia atunci cand trebuie sa te inarmezi cu deciziile si alegerile de care depind cursul si evolutia ta, in lupta pentru supravietuire si atunci le folosesti sa-ti demonstrezi ca esti un om ce tine la integritate si ca lupta a fost una dusa prin onestitate, perseverenta, atitudine dar mai ales iubire – de sine si pentru semenii tai caci, in aceasta lupta „scopul NU scuza mijloacele”. Citește în continuare »

Apel catre sufletul meu

Publicat pe Actualizat pe

 

Suntem oameni, nu animale desi, instinctul primar salasluieste undeva printr-un colt al sufletului, il dezvaluim doar atunci cand nemultumirea prea mare continua sa ne tulbure existenta si il folosim scut de aparare sau sabie pentru atac direct. Suntem oameni indiferent de culoarea pielii, de pretul hainelor de pe noi, de functia pe care o detinem, de sentimentele pe care le avem, de geanta Prada sau cea luata de la un SH, de grupul nostru de prieteni, de vila in care locuim sau cocioaba darapanata de pe langa rau ori straduta ingusta, de prin vreun capat de lume…O stare de neliniste apasa pe umerii fiecarui om in momentul in care are de trecut un obstacol, o clipa in care trebuie sa aleaga daca e OM sau ANIMAL. Dar, uneori si animalele sunt mai umane decat noi. Eu una am descoperit ca viata te incearca si nu de putine ori dau gres dar, stiu ca ma ridic intotdeauna sa o iau de la capat – iata o calitate de a fi OM…

Citește în continuare »

Durere

Publicat pe

Sperai sa fii tu insati un fluture ce zboara,
Nestiind ca acesta traieste doar o zi.
Nascuta ca omida si transformata poate,
  in ropote de ceara si strigat de tutun.
Fumezi.
Fumezi propria ta viata,
Ti-o picuri printre maini. Pe fata-ti curg lacrimi
  iar durerea?
Durerea nu-ti poti stapani!
Macar plangi! Sufletul ti-l descarca!
 Apoi striga tuturor ca TU NU AI MURIT!
Cui ii pasa?  (by Ionela Ion)

Visare

Publicat pe

Imagini plutesc ca un ultim dans
In amintirea dulce a serii,
Eu stau si privesc in linistea marii
Oglinda lucie a lunii in fapt.

Un fir de apa se prelinge usor
Si curge incet pe nisip de matase
Si pietre de aur, plecand, carase
In zare albastra si pestii ce mor.

Sclipiri de argint si luciri pe cer
Se sting si se-aprind pe rand stele…
De parca ar fi in visele mele
In spatele sticlei, un dulce eter… (by Ionela Ion)

Lupta

Publicat pe Actualizat pe

  Dimineata devreme, in jur de ora 7 imi pregatesc copilul pentru a merge la scoala. E voios, cu ochii mari si negri ma priveste curios cum imi beau cafeaua si ma intreaba: “De acum, chiar daca va fi frig si va ploua mergem la scoala, nu mai lipsim, nu? Doar stii ca, atunci cand eram la gradinita mai lipseam.” Ii raspund cam rastit ca mergem si sa ma lase sa imi beau linistita cafeaua. “Pai ce? Nu poti sa o bei linistita cand te intorci? Scoala nu ma asteapta pe mine!” Il privesc duios si ii dau dreptate, asa ca ma ridic sa il conduc la scoala, nu inainte de a-mi pune intrebarea: “Oare asa eram si eu cand eram mica?”.  Ajungem in fata scolii iar el imi schiteaza un zambet, si imi spune foarte serios: “Lasa, mergi inapoi, eu ma descurc sa ajung singur!” si imi face semn cu mana sa plec.

Citește în continuare »

Impas

Publicat pe Actualizat pe

      Dimineata. Strada e plina de oameni in cautare. In cautare a ce? Nu am stat sa intreb dar dupa fetele ingrijorate, preturile nu sunt pe gustul lor, de fapt nu sunt pe gustul nimanui. Toate ni se par scumpe in comparatie cu banii de care dispunem. In Hala pietii din Tg. Neamt misuna personaje curioase dupa legume. Banii se dau, mai cu parere de rau dar din necesitate. In fata Halei vad 3 copii cu mana intinsa si care se roaga insistent de trecatori, ba chiar te prind de bluza si te trag spre ei sau, eventual, te insotesc cativa pasi in speranta ca le strecoara vreun binefacator ceva banuti. Hainutele sunt rupte, sosete nici gand, trebuie sa inspire mila celor care trec pe langa ei. Cu manutele impreunate si  rugandu-se intens la Cel de Sus dau senzatia ca sunt credinciosi si ca stiu ca se afla cineva mai presus care ii va convinge pe trecatori ca ei au nevoie de ceva banuti pentru ale-gurii. Dar pana la asta trebuie sa mai si convinga prin prezenta lor.  Unii trec si le arunca cate-un leu, altii trec nepasatori sau mai sunt o serie care ii ia la rost.

Citește în continuare »